Urăsc proastele. Pur si simplu. Femeile proaste mă scot din sărite. Dacă un bărbat e prost, îl ignor si gata. Dar o femeie proastă îmi sare în ochi. Sta în campul meu vizual si nu vrea sa mai plece de acolo.
Ştiu ca nu pot face o "şcoală pentru proaste, idioate & cretine". Ca n-am nici bani, nici nervii necesari. Dar as face în felul următor: as face un tren, sa se numească "Trenul sperantei într-o inteligenţă mai buna". Un tren unde sa le încarc pe toate, si nu la vagonul de clasa întai, ci la ăla de mărfuri. Da, da, acolo unde nu exista bai curate in care sa se rujeze cu Dior-ul cel nou, în care sa aibă loc sa-si depoziteze valizutele trendy si roz cu pantofiorii cu toc sau în care sa îmi odihneasca labutele cu unghiutii luuungi a căror manichiura costa cat salariul pe o luna al femeii lor de serviciu.
Si trenul asta ar merge departe. Atat de departe încat sa nu li se audă glascioarele deprimate de "atata mizerie, dragă e în lumea asta, nu ştiu cum voi puteţi suporta". Atat de departe încat sa ramana definitiv acolo pana le creşte nivelul de inteligenţă.
Apropo, dacă aveţi si voi candidate pentru trenul meu, let me know.
